Din poarta 6 de sub diguri, J Saw! Mă reprezint singur, mă reprezint singur! Yo, yo sunt amfibian, m********r.
Furtuni de sentimente prin care tot trec, des mă-ntreb dacă nu mă amăgesc,
Tot întrec viața și-mi petrec timpul să devin corect, calculat în ace.
Mintea îmi spune să dispar din peisaje, însă inima face altfel, merg greșit atâta timp cât tot le trag acum.
Luna-i martoră la serile pierdute-n fum, zilele-n scrum, supărat pe bune că n-am putut accepta,
Cum dispar din viața mea persoane dragi și e altceva când simți cu adevărat ce înseamnă să fii singur.
Trec prin filtru tot ce văd, aud, mă prind de un moment simplu, intru în lăcașul greu de accesat,
E ancestral, să mă mențin tot timpul calm, atâta timp cât în templu meu cad.
Nu știu și chiar nici nu-mi pasă unde-ai auzit, cumva, ce-am zis eu, da’ nu mă complic, tot mă mențin și mă susțin.
Chiar dacă mă prind c-ai stat lângă mine degeaba, cuvinte și acte false de bunătate din graba situației fiindcă știi și tu ce-nsemn.
Chiar dacă în seri târzii se-ntâmplă să mă leg de pix c****, să zbier la cer, mi-l arunc în halul ăsta dar sunt conștient,
E un simplu test, îl trec indiferent cât de intens ar fi, afirm că prin scris mă destind, mă exprim,
Cel mai liber și mai natural posibil, nimic nu mă mai ține pe loc nici să-mi torni beton în bocanci,
Sau cu moartea să mă însori, o să urmez o mică bănuială c-am să supraviețuiesc, fiindcă arunc atât de des cuvinte și-mi împletesc,
Firul vieții prin povestea pe care o las, asta-i pentru colțul de golani la fiecare cartier sau bar.
Mă bucur mult de briză, ascult marea, îmi transmite puterea și calmarea necesară, ca să nu devin o statuie din ceară.
Îmi ține conștiința clară pentru a mia oară și fără fală. Am mintea goală, știu c-o să mă doară dacă pun totul pe coală,
Oricum o fac din școala generală, am un singur leac, pot să mor fericit, împlinit, plin de trăiri și amintiri.
Dar trec prin atâtea crize de nervi, nu mai leg cap la cap nimic, m-am săturat să alerg, acum alerg atent.
Yee, deloc accept, nu port milă, mă pierd când ascult beat-urile lu’ Dilla și scap de silă.
Apreciez ce am acum fiindcă am pierdut destule, m-am învățat pentru că am primit des lovituri dure.
A trebuit să mă fac înțeles, în același timp să și-nțeleg, nimic nu merge drept când vrei să fii perfect.
Perfid vei fi, vei primi-nzecit, iubit vei fi și tu la rându-ți ești întregit, trec anii, se știe foarte bine.
Yoo, îți mulțumesc, sfaturi, muzica e templu în care am intrat și n-am să ies, am primit mai mult decât o mână de ajutor,
Aici jos în subsol unde de multe ori cobor, formez din mizerii în care tu doar stai și dormi, deseori mă-ntreb dacă nu mori, zi de zi să mă transform
În spirit, suflet, cuget, energie vitală îmi curge prin toată ființa, mă înalț spre cer și purgez,
Cu toată încrederea că o să-mi fie bine la cap, în capăt, putere n-am mască, pelerină, în capăt capă.
Tu în amintiri îndrumi, toată viața-nspre muzică am să mă-ndrum acum, am un scop bine definit, nocturn ca… vin,
Primesc respect ca Biggie fiindcă am propriu meu film, destin, destin, chiar dacă ai benziarie,
Presimt că la primu’ pressing, mă respingi, impresii proaste-ți faci, mă bagi în draci, printre gândaci,
Să afli tot, te ataci, când zic adevărul curat, din c***t te retragi, și asta atragi!
Tu, tre’ să înțelegi că nu poți întoarce timpu’ înapoi, că nu mai ai cum, am zis.
Tu, tre’ să înțelegi că nu poți întoarce timpu’ înapoi, că nu mai ai cum!
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta interioară a artistului cu sentimentele negative și pierderile din viață. În ciuda dificultăților, el își găsește puterea în muzică și în exprimarea de sine, aspirând la depășirea obstacolelor și la o viață împlinită.