Jianu:
O sută de Henny în pahar
O tipă zâmbește parșiv și mă cheamă aproape de bar
Cred că știu ceea ce vrea, dar n-o să mă vezi să mă car
Doar dacă simt c-o să-mi sară la gât când ies din acest local
Simt miros de felină bătrână
Ce nu se încurcă cu o felie, vrea toată pâinea pe mână
Din care îți aruncă și ție un colț o dată pe lună
Dar tot tu trebuie să produci că altfel treaba se duce pe pulă
Da frățică, îi dai tot ce vrea fiindcă e grav
E un lux în pat și pe tobe, și ce să vezi, e doamnă pe stradă
Nu vrea flori, lăutari sau filme de groază
Ea vrea alcool și alte substanțe tari ca să poată să te țină în transă
Fix cât e nevoie ca să stai ca prostu’ de pază
Pe scurt, ești o piesă din puzzle, da’ când începi să te prinzi că e groasă
Nu știu cum să-ți spun, dar ei deja nu îi mai pasă
Și-a făcut filmul, consolează-te că nu ești primu și du-te acasă. Tu!
Refren Mihai Margineanu:
Chip desenat pe o bancă, Luxandră
Un „ur?” vrăjit de o țigancă
O lume întreagă te știe, te știe
Și tu te dai gratis mie, Luxandră.
Rece ca o mixandră, Luxandră
Vrei să fii animalul de pradă
Dar c-o floare și-un zâmbet anume
Ai oftat și-ai fugit în grabă, Luxandră.
Jianu:
Pisicii nu-i place să fie stresată
Totodata deloc stresantă, da’ e nasol dacă o calci pe coadă
Blană la gât, și dă blană să răsune strada
În plus de asta, e pe aproape să-i cadă în capcană și garda
Și gata, o știu după miros toți din cartier
Și Jian, și Paul, și Gaultier, da’ baby vrea multe în șifonier
Deci ai grijă mon frère că nu și-o încearcă în hotel
Doar vrea să spargă coco pe geantă Rocco Barocco și-o geacă Moncler
Un fel de model, dar nu de viață, ești fotomodel
Pe piață fresh ca Moschino, știi n-o să vezi multe la fel
Și e normal să fie cu nasul pe sus, e un produs de lux
Dar tre’ să știe că eu nu mai degust, profit până la refuz
Știu că ar mai fi de spus, da’ deja aș începe să dau din casă
Plus că nu-s genu să spun despre ea fix ceea ce te interesează
E de ajuns să știi că este foarte greu să-ți cadă în plasă
Și-acum tu-ți faci filme, iar ea vine cu mine acasă.
Refren Mihai Margineanu:
Chip desenat pe o bancă, Luxandră
Un „ur?” vrăjit de o țigancă
O lume întreagă te știe, te știe
Și tu te dai gratis mie, Luxandră.
Rece ca o mixandră, Luxandră
Vrei să fii animalul de pradă
Dar c-o floare și-un zâmbet anume
Ai oftat și-ai fugit în grabă, Luxandră
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație cu o femeie materialistă, numită Luxandra, care manipulează bărbații pentru a obține beneficii materiale. Ea este prezentată ca un produs de lux, greu de obținut, iar naratorul recunoaște cinic dinamica relației, dar alege să profite de ea.