Sărmanei inimi slabe i-am spus: „Tu
Nu crezi c-ajunge să iubești doar una?
Și nu-ți dai seama că schimbând într-una,
Îți pierzi în doruri fericirea? Nu?”.
Ea mi-a răspuns: „N-ajunge, precum crezi;
N-ajunge să iubești mereu tot una!
Și nu-ți dai seama că schimbând într-una,
Mai dulci plăceri trecute le-ntrevezi?”.
Sărmanei inimi slabe i-am spus: „Tu
N-ajunge cât ești tristă-ntotdeauna?
Și nu-ți dai seama că schimbând într-una
Iubita, noi dureri întâmpini? Nu?”.
Ea mi-a răspuns: „N-ajunge, precum crezi;
Tristețile n-ajung de totdeauna.
Și nu-ți dai seama că schimbând într-una,
Dăm farmec nou la vechi dureri? Nu vezi?”
Sensul versurilor
Piesa explorează dialogul interior al unei persoane cu inima sa, dezbătând dacă este mai bine să iubești o singură persoană sau să schimbi partenerii în căutarea fericirii. Se pune sub semnul întrebării dacă schimbarea aduce cu sine mai multe dureri sau un farmec nou.
