Aseară pe un pod
Prin ploaia mare, deasă
Zării în calea mea
O blondă prea-frumoasă.
Doamne, ce frumoasă mai era!
Doamne, ce frumoasă mai era!
Mi-ai fost prima iubire,
Dar m-ai amăgit.
Eu am crezut în tine
Dar tu m-ai mințit.
Și cât de mult te-am iubit..
Și cât de mult te-am iubit..
Nu veni în calea mea,
Să nu suferim.
Te rog, nu regreta
Că nu ne mai iubim.
Căci eu prea mult te-am iubit..
Căci eu prea mult te-am iubit..
La liberarea mea,
Tu să nu vii că n-ai iubit,
Căci eu cât te-am iubit
Fetițo, m-ai mințit!
E bine că ne-am despărțit,
E bine că ne-am despărțit,
Căci eu prea mult te-am iubit..
Căci eu prea mult te-am iubit..
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dezamăgirea provocate de o iubire pierdută. Naratorul își amintește de o fostă iubire care l-a amăgit și mințit, exprimând regretul și acceptarea despărțirii.