Îți ating gura, cu un deget îți ating conturul buzelor, o desenez de parc-ar fi ieșit din mâna mea, de parcă pentru prima dată ți s-ar fi întredeschis, mi-e suficient să-nchid ochii pentru a o deschide toată și-a lua-o de la capăt, dau naștere de fiecare dată liniei pe care mi-o doresc, gura aleasă de mâna ce-ți mângâie fața, o gură preferată dintre toate, cu libertatea ne-ngrădită, aleasă de mine, pentru a o desena cu degetul pe chipul tău, și dintr-un capriciu nu caut să înțeleg coincidența perfectă cu gura care surâde sub mâna-mi ce te desenează.
Mă privești, de-aproape mă fixezi, din ce în ce mai aproape, și-atunci jucăm ciclopul, ne privim din ce în ce mai de-aproape, iar ochii ni se măresc, se apropie unul de celălalt, se suprapun și ciclopii se uită unul la altul, respirând derutați, gurile se-ntâlnesc și se luptă înfierbântate, mușcându-și buzele, înfrânându-și între dinți limbile ce se joacă pe bolțile prin care pătrunde aerul îmbibat cu parfum vechi și liniștea. Apoi, mâinile mele caută să se scufunde în părul tău, îi mângâie încet profunzimea în timp ce ne sărutăm ca și cum am avea gura plină de flori sau pești, de supraviețuiri, de arome obscure. Chiar dacă ne mușcăm durerea-i dulce, chiar dacă ne sufocăm într-o scurtă și teribilă absorbire simultană a respirației, moartea asta instantanee e frumoasă. E-o singură salivă și-un singur gust de fructe coapte, iar eu te simt tremurând în mine ca o lună pe luciul apei.
Sensul versurilor
Un fragment liric despre intimitate și conexiune profundă între două persoane. Explorează intensitatea atingerilor, a privirilor și a săruturilor, sugerând o fuziune emoțională și fizică.