E lumea noastră, da, exact cum o știm
Nu știm ce ne dorim, noi doar trăim
Și nu simțim prea multe cu toate că avem parte
Că trecem p-aici prin viață și nu e doar o noapte.
Suntem călători în lumea noastră, niște trecători
Și când medităm atenți la viață, ne trec fiori
Ca niște flori ne stingem toți într-un final
Și în zadar cerem prea mult, că picăm în banal.
Fatal fapt că ne-am pierdut și nemurirea
Suntem ghidați de bani, nu de ce ne indică firea
Și când îți spun nu fii rea, e pentru că țin la tine
Vorbesc cu firea mea rece, ce zace-n mine.
Pierdem persoane dragi sau le lăsăm ușor să plece
Și ne consolăm rapid cu gândul că orice trece
Ba chiar ne lasă rece, orice pare prea uman
Ne vindem sufletul prea des, tot pentru bani.
Refren:
E lumea noastră, da’ e lumea noastră
E lumea noastră, mai nou chiar nu ne pasă
E lumea noastră, da’ e lumea noastră
Dar suntem cu toți pierduți, într-o mare albastră.
Exact aici în lumea noastră ne plângem prea des
Acuzăm dureri de cap că nu prea avem de ales
Se-nvârt toate fără sens, direcție de mers
Și toate bolile mai nou, își au originea în stres.
Mă simt uneori prea șters, sau că n-am șters din suflet
Greselile unora, fapte ce-o să le regret
La ce să mă mai aștept, oare unde-i demnitatea
Dezamăgit să văd că prea mulți nu-și află dreptatea.
Și-au pierdut și calitatea, de-a fi oameni corecți
Oare-și vor plânge de milă, în lumea celor drepți
Tu la ce te mai aștepți, când vezi războaie
Vezi cutremure, vezi oameni care mor de foame-n ploaie.
Și altora li se-ndoaie, că trăiesc pe picior mare
Se pare că și credința noastră se pierde-n zare
Pierdem tot, de negăsit ca-ntr-o mare albastră
Nu ne pasă, că ne-am săturat, toți de lumea noastră.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dezamăgire profundă față de starea actuală a lumii, evidențiind pierderea valorilor umane, goana după bani și indiferența față de suferința altora. Reflecția asupra efemerității vieții și a lipsei de sens accentuează un sentiment general de pierdere și alienare.