Justus – Micuțo

Pe bune-ți zic, micuțo, că nu înțeleg
De ce nu mai pot să te strâng la piept,
Așa cum te-am strâns odată.
Aș da orice să trecem peste această perioadă;
Să-ți fie dor, vreau să ieșim odată din acest decor,
Să simt iar că pot să zbor
Cu tine, deasupra tuturor!.
Ce se-ntâmplă, micuțo?
Nu mai ești cum erai,
Nu mai ești cum erai
Ne-am îndepărtat prea mult.. {x 2}.
Ce se-ntâmplă, micuțo, cu noi?
Am ajuns cei ce parcă-adoră să se plimbe-n pustiu.
Și mai știu că nu știi că știu că nu știu cum vrei să fiu..
Sunt cel al cărui gând zboară suspinând
De când mă trezești și pân-adorm, spunându-ți ție:
„Noapte bună, micuțo! Somn ușor!”
Da’ nu-i ușor să știu că eu nu pot acum să zbor,
Să fim și să spun că te ador,
Să-ți spun „mi-e dor”, să te simt,
Să te ating, să te alint când dormi,
Atât de dulce..
Eu nu pot să plâng, da’ ceva în mine plânge.
Ce se-ntâmplă, micuțo, cu noi?
Plini de iubire cândva, acum atât de goi..
Ce se-ntâmplă, micuțo?
Nu mai ești cum erai,
Nu mai ești cum erai
Ne-am îndepărtat prea mult.. {x 2}.
Spune-mi ce se-ntâmplă, micuțo, acum cu noi
Ce s-a întâmplat de au venit atâtea ploi?
Spune-mi tu, poate ai vre-un răspuns.
Sau poate e pe cer, undeva ascuns
Și îți aduci aminte, ca doi copii eram;
Sub umbrelă, amândoi de soare ne-ascundeam.
Suntem două suflete rătăcite într-un labirint.
Încă ne mai putem găsi, mai avem timp.
Și îți aduci aminte când
Tu veneai plângând,
Și plecai râzând,
Și te-aveam în gând,
Și te am în continuare..
Oare?..
Când sunt lângă tine parcă nu mai am răbdare,
Că aș vrea în fiecare zi să te strâng în brațe TARE!
„Ce se-ntâmplă-acum cu noi?” nu-i o simplă întrebare.
Privesc la pozele cu noi și mă gândesc
Dacă lângă tine vreodată am să mai zâmbesc.
Ce se-ntâmplă, micuțo?
Nu mai ești cum erai,
Nu mai ești cum erai
Ne-am îndepărtat prea mult.. {x 2}