Tainice şoapte, ascunse în noapte
Din multa iubire, din ochi scurtat-am zarea
Dar unde-mi eşti, unde ţi-e calea?
Hai să fim astăzi doi.
Părea că-mi vii, părea că te văd,
Ce pot să spun, ce pot să cred?
Regrete tardive şi gusturi amare
Ochii ţintuiţi, departe în zare.
Ce jurăminte, noi ne spuneam
Că niciodată, iubirea nu moare.
Dar unde-i iubirea, ce ne juram?
Căci azi noi suntem, suflete goale.
Şi cât te-am iubit şi cât am murit
Să mai spun, n-are rost
Am amintirea atâta de vie.
O voi păstra, a fost prea frumos.
O lacrimă-mi cade, din dorul de tine
Eu te iubesc, la fel, la fel de mult
Şi amintirea, ţi-o iau mereu cu mine
Te voi păstra în inimă, te voi păstra în gând.
Că ochii nu-ţi văd, o ştiu azi prea bine
Te rog doar uneori, să-ţi aminteşti de mine.
Să nu mă laşi uitării, în negura de timp
În lacrimi de iubire, dragoste-am să mă sting.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dorul profund după o iubire pierdută. Naratorul își amintește cu nostalgie de momentele frumoase petrecute alături de persoana iubită, dar este copleșit de tristețe și singurătate în prezent.