Oprește-te o clipă,
privește viața ta.
Ți-o place așa cum e,
sau vrei să schimbi ceva?
Să nu privești cum timpul
îți fură ani-n șir.
Să nu uităm că-n viață
suntem doar musafiri.
Suntem oare iubiți?
Dar noi… știm a iubi?
Avem oare motivul, acela…
de-a trăi?
Când întâlnim iubirea,
noi știm s-o prețuim?
O neglijăm mereu…
o pierdem… și murim.
Avem un rost în viață,
destin de împlinit.
Dar suferința-n viață
se leagă de iubit.
Iubim, dar cât iubim
în viața trecătoare?
Și când n-avem iubire,
sufletul de ce doare?
Sunt întrebări, răspunsul…
cine-l dă?
Pasivi, noi doar privim
cum trec zilele.
Așa privesc și eu…
cum trece viața mea.
Să țin timpul în loc
nu pot, ori cât aș vrea.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra vieții, iubirii și trecerii timpului, punând întrebări despre sensul existenței și capacitatea noastră de a aprecia momentele și relațiile. Sugerează o stare de pasivitate în fața vieții și o căutare a răspunsurilor la întrebări existențiale.