A mai rămas doar bradul verde, în rest natura-i moartă
Aşa îmi simt şi inima, refuză să-mi mai bată.
Aş vrea în adieri de vânt, în cioburi să mă sparg
Că-n râuri de tristeţe, eu zi de zi mă scald.
Dar adierea-mi spune, că-n zboru-i nu mă ia,
Îmi spune să rămân, eu, cu tristeţea mea.
Dar crucea mi-e prea grea, m-aruncă la pământ
Aşa că-mi închid ochii, aştept ca să mă sting.
În jurul meu doar ceaţă, o fi fum de tămâie?
Îmi pare că văd umbre, ce-n ochii mei dansează
Sau poate o fi moartea, ce vine înspre mine,
Şi mă cuprinde-n braţe, mă îmbrăţişează.
Mi-o stinge ea lumina şi mi-a lua suflarea?
Mă-nvaluie în neguri, mătăsurile-i gri?
Şi chiar dacă nu mor, eu am să-nebunesc
Cărarea că-i pustie, că tu nu ai să vii.
Căci am ajuns iubite, cu noaptea să vorbesc,
Şi să mă cert cu stele, de ce pe cer sclipesc?
De ce sunt în pereche, două câte două?
Şi singurătatea ne-a fost dată nouă?
Rog norii să se-adune, ei par să mă asculte
Şi picături de mir, îmi picură pe frunte.
Rana ce în suflet, încă sângerează,
Ploile mi-o spală, să sufăr nu mă lasă.
Ploaia mi-a schimbat, chipul ce-l ştiai
Rănile-mi purtate, transformând în rai.
Aripa-mi, iubite ce ţie ţi-am lăsat,
De la sfânta ploaie, alta am căpătat.
Mă înalţ spre cer, cerul să-l străbat,
Şi mă poartă vântul, spre cine mi-este drag.
Dragul meu m-aşteaptă, colo la cascadă,
Vin să ne iubim, munţii toţi să cadă.
Pe-un covor de frunze, să ne odihnim,
Timpul să stea-n loc, noi să ne iubim.
Nu ştiu fără tine, clipă s-o trăiesc
Rămân fără aripi şi mă prăbuşesc.
Să m-aştepţi iubite, vin spre tine-acum,
Chiar de-i zborul lung şi istovitor,
Căci mă arde dorul şi mă răvăşeşte
Din bătăi de aripi, am să-ţi vin în zbor.
.. VA URMA PARTEA 12.
Autorii:Jurca Marinela Florina & Vitelaru Loredana
18:09:2013
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de singurătate și dorință, dar și o speranță de regăsire prin iubire. Natura moartă și tristețea inițială contrastează cu renașterea și zborul spre persoana iubită, sugerând o transformare prin suferință și ploaie.