Ți-am spus că te iubesc, ca soarele pământul
Și că de dragul tău, îmi scrijelesc cuvântul.
Că te îmbrac în versuri, când dorul tău mă doare
Și dragostea ce-ți port, e vie și e mare.
Te mângâi azi cu slove, în mii de poezii..
Tu le citești pe toate, te regăsești și știi.
Că tu-mi ești muza care, versul mi-l șoptește
Eu sunt poeta care, le scrie că iubește.
Am să îți scriu mereu, seară după seară..
Căci gândurile mele, fugar spre tine-mi zboară.
Azi nu ești lângă mine, așa cum ne-am promis
Însă iubirea noastră, e vie.. nu s-a stins.
Am să te-aștept să vii, cât inima-mi va bate
Eu doar cu tine viața, pe toată mi-aș împarte.
Se scrie poezia, și-ți spun că nu e drept..
Să te iubesc în taină și să te tot aștept.
Citește-mi poezia, ce pentru tine-i scrisă
În care regăsești, o dragoste promisă.
Am obosit să scriu, uitând să mai trăiesc
Azi sunt o poezie.. dar încă te iubesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și așteptarea unei iubiri absente. Autoarea își exprimă sentimentele prin poezie, mărturisind că, deși obosește să scrie, iubirea ei persistă.