Era iubire cândva pe pământ
De dragoste… suflet flămând
Era iubire, lumea era mai bună
Nu era răutate… așa multă minciună.
Iubirea era adevărată
Nu era o minciună și nu era trădată
Când ofereai iubire, iubire-n schimb primeai
Cu mâna ce dădeai, cu aia și primeai.
Acum iubirea e doar vis dureros
Ce-n urmă seamănă doar lacrimi și durere
Oferi iubire, știi să iubești frumos
Însă iubind, îți vezi suflet cum piere.
Nimic nu e, e doar un vis… minciună
Ne străduim, oare, să fim mai buni?
Jucându-ne cu vieți și cu destine…
Lăsând în urmă, nu inimă… ci scrum!
Luați-mi tot, dar nu-mi luați iubirea
Căci fără ea, nu știu a mai trăi…
Decât o viață fără de iubire
Prefer doar a muri.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul față de pierderea iubirii adevărate și durerea resimțită în urma experiențelor negative. Vorbitorul preferă moartea decât o viață lipsită de iubire, subliniind importanța crucială a acesteia.