Să-mi vii lumină în amurg, când noaptea se coboară,
Nu vreau tristețea vieții iar, în suflet să mă doară.
Cu pas grăbit în calea mea, tu vino, mi te arată..
Îți dau la schimb, lacrima mea, și-o dragoste curată.
Că nu-i vreo noapte să nu plâng, să-mi cânt nefericirea,
Pe-un drum străin și prea spinos, căutat-am fericirea.
Da-n drumul meu, nu s-a ivit, oricât de mult am vrut,
Nu m-am născut să fiu iubită, azi știu.. dar n-am știut.
Cu mine stai în noaptea mea, când luna-n cer sclipește,
Și când tăcerea vine iar, în suflet și-mi cioplește.
Cu mine stai, o noapte doar, și lacrima mi-o șterge..
În beznă iar, din ochi albaștrii, fierbinte când îmi curge.
În flăcări vii când ard din nou, tu cheamă-n grabă vântul,
Să-mi stingă focul ce mereu, mi-a ars până și gândul.
Să nu mă lași să pătimesc, cu mine stai în noapte..
Să pot durerile să-mi strig, scriind o nouă carte.
Am să îți spun, cum din cenușă, destinul mi-am croit,
Și cum uitării eu am dat, ce-n viață am iubit.
Povești neștiute, care dor, povești de viață tristă..
Îți povestesc și poate scap, trei lacrimi în batistă.
În bezna mea, doar tu îmi ești, un licăr de lumină,
Și mă susții să nu cad iar, în hău ca o cortină.
Ochii nu-ți văd, dar știu că ești, când inima-mi te cere,
Și bine știi că fără tine, eu aș fi doar durere.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei persoane care a suferit în viață și caută o rază de speranță într-un moment de disperare. Ea își dorește să împărtășească poveștile ei triste și să găsească alinare în prezența cuiva care o înțelege.