Jurca Marinela Florina – Stăteam Lângă Potecă, În Serile Târzii – Partea 5

Iubitul meu, s-au desfrunzit copacii
Din nou e toamnă și bate-un vânt nebun,
Curg norii sus pe cer în lacrimi ca și macii
Eu, de tristețe mă tot prefac în scrum.
Se leagănă prin ploaie, trestia cea bătrână
Dar vântul, fără milă, o smulge din țărână,
E doar o altă toamnă, culori de cenușiu…
Nici cerul nu-i albastru, e doar închisul gri.
O fi vreun răsărit, ascuns printre apusuri
Și-o vrea să vadă ziua, din toamna cenușie
Dar ploile sunt sumbre și plâng izvoare-n susuri
Căci stă ascuns de timp și nu vrea să mai vie.
Un licăr, sub o frunză, în ochi mi se tot zbate
Și-un plânset se aude, din zări îndepărtate.
Mi-e glasul cunoscut, atât de familiar
Îi strig napoi în noapte, da-i strigatu-n zadar.
Se clatină și munții și parcă plânge valea
Că rătăcesc prin ei, nu știu unde mi-e calea,
Ca printr-un labirint, tot rătăcesc prin viață,
Sunt gri ca și cerul, lipsită de speranță.
O cetină desprinsă din bradul încă verde,
Se zbate la pământ, sub ochii mei se pierde.
E tristă și chiar plânge, simte că v-a piere,
Dar lângă ea un pin, îi da o mângâiere.
Doamne ce tristețe, o lacrimă-mi mai cade
Închid ochii o clipă, apoi merg mai departe.
Ca cetină de brad, la fel mă simt și eu
Numai plâns, tristețe, văd în drumul meu.
Copaci desfrunziți, dezbrăcați de vânt
Oameni necăjiți, care zilnic plâng
Ista e sfârșitul? Unde-i fericirea?
Spune-mi dragul meu, unde-i azi iubirea?
A-ngropat-o toamna, sub covor de frunze?
Cripta din cuvinte, ce nici n-au fost spuse.
Eu tot rătăcesc, prin alean de gânduri
Pare-mi c-am să dorm, între patru scânduri.
.. CONTINUAREA IN PARTEA 6.
Autorii: Jurca Marinela Florina & Vitelaru Loredana Nicoleta.