Ieșire nu-i. N-a fost făcută pentru
Palatul ce cuprinde universul.
Nu poți surprinde-aversul, nici reversul.
Nici zid nu-i împrejur, nici tainic centru.
Nu aștepta să se deschidă poarta
Ori drumul care duce-apoi la altul,
Și îndărătnic altul, și iar altul,
Să aibă vreun sfârșit. De fier ți-e soarta
Și judele. Atacul n-aștepta
De taur ce-i un om cu chip ciudat,
Plural și hid. Tresari înspăimântat
De piatra nesfârșită. Nu spera
Nimic. El nu există. N-o să vină
În negrul asfințit nicio jivină.
Sensul versurilor
Piesa descrie o situație fără ieșire, un labirint existențial din care nu există scăpare. Soarta este implacabilă, iar speranța este iluzorie.