Hora astrelor nu e nesfârșită,
Și tigrul este una dintre formele ce se întoarnă,
Dar noi, departe de noroc și aventură,
Ne credem surghiuniți într-un timp istovit,
Timpul în care nu se poate întâmpla nimic.
Universul, tragicul univers, nu era aici
Și era nevoie să-l căutăm în trecut;
Eu urzeam o smerită mitologie de mahalale și cuțite,
Pe când Ricardo se gândea la văcarii lui.
Nu știam că viitorul avea să ne-aducă un trăsnet,
N-am presimțit rușinea, zavistia și cumplita noapte a Alianței;
Nimic nu ne putea face să bănuim că istoria argentiniană va ieși în stradă,
Istoria, indignarea, dragostea,
Mulțimile învolburate, numele orașului Cordoba,
Gustul realității și al incredibilului, grozăvia și mândria.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra unui sentiment de deziluzie și deconectare de prezent, căutând sens în trecut. Vorbitorul evocă o perioadă anterioară, înainte ca evenimente tumultoase să schimbe cursul istoriei, exprimând un sentiment de pierdere și nostalgie pentru un timp în care viitorul părea mai incert.