Asemenea câinelui, pe lângă patul tău,
stă ghemuită inima-mi.
Și noapte după noapte,
își plânge tăcerile-n șoapte
și-ndură nedrept surghiunul său.
Trăiește. Și nu contează c-o separă
piciorul tău firav și crud.
Acolo, unde-i umbră,
a amuțit și glasul iubirii ce te cheamă,
ca nu cumva să te trezească.
Noapte de noapte, pân’ la ivit de zori,
oftează, geme și tristă-i în exilul său.
Tu n-ai să știi și nimeni, niciodată,
C-asemeni câinelui, pe lângă patul tău,
inima-mi tristă încă-așteaptă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă suferința unei inimi care iubește în tăcere și așteaptă cu devotament, asemenea unui câine la picioarele stăpânului său, chiar dacă dragostea nu-i este împărtășită. Inima îndură exilul emoțional și tăcerea impusă, sperând într-o recunoaștere care nu vine.