(La Cartea I-a).
Astfel vrea un tânăr să iubească
Și se vrea iubită orice fată;
Dar de ce din sfânt imbold să crească
Chinul și durerea blestemată?.
(La Cartea a II-a).
Plângi, ți-e drag, o, suflete ales,
Și-n tine amintirea-i vie.
Dar din grotă, duhul lui, ades,
Spune: fii bărbat, nu-mi urma mie.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea iubirii tinerești, evidențiind suferința și chinul care pot apărea odată cu aceasta. De asemenea, abordează tema amintirii și a depășirii pierderii, îndemnând la curaj și la continuarea vieții.