Chiar dacă-i cert, ei totuși au dreptate;
Căci numai prin cuvânt nu se mai poate
Orice, aceasta se-nțelege de la sine.
Cuvântul e un evantai! Prin el
Doi ochi frumoși se uită fix la mine.
Un evantai nu este, însă, decât văl:
Dar să-mi ascundă fața – nu e chip.
Pentru că tot ce are ea mai scump mereu
E ochiul, care fulgeră în ochiul meu.
Sensul versurilor
Piesa explorează puterea comunicării nonverbale, în special prin intermediul privirii. Ochii devin un simbol al iubirii și al unei conexiuni profunde, transmițând sentimente mai puternice decât cuvintele.