Venea călare Moșul pe-un Măgar iabraș,
Dar se opri, lăsându-l să pască pe imaș.
Cum se vede slobodă,
Vița, – vodă-n lobodă –
Sare, zburdă fără frică,
Tăvălește, calcă, strică,
Prăpădind grozav imașul.
Între timp, poftim că pică
Din senin și păgubașul!
– Să fugim! grăi Unchiașul.
– Dacă ești cu frică-n sân,
Fugi doar tu! Eu mai rămân.
Mi-i totuna cin’ mă are:
Mi-i dușman orice stăpân.
Ori ești tu, ori nu știu care,
N-o să-mi puneți trei samare!
Sensul versurilor
Piesa prezintă un moș care călătorește pe un măgar. Măgarul, odată eliberat, face stricăciuni, iar moșul vrea să fugă de pagubă. Măgarul refuză, afirmând că orice stăpân este un dușman și preferă libertatea.