Între noi doi se crează universuri paralele
În fiecare zi mă chinui să deslusesc mistere
În încercarea de a te păstra în vremuri grele
Simt că pierd lumina provenită din stele
Acoperă-mă cu fulgi de nea reci și greoi
Vreau să mă arunci plin de gheață în noroi
Vreau să nu mai simt deloc căldura dintre noi
Vreau să mor și să mă transform în strigoi
Aș vrea să nu mai am plămâni să pot respira
Dar lasă măcar un fir din ei să pot fuma
Să pot visa, dar să visez ceva înfricoșător
Cuprins de un fior între trecut și viitor
Iubirea e o boală infectă cu ea nu converg
Îmi trezește amintiri pe care vreau să le șterg
Imagini pe care odată cu sufletul vreau să mi le iei
Aruncă-mă-ntr-un cimitir și uită-mă de vrei
Uită că am fost odată apropiați, dă-mi cu flit
Scoate-mi inima din piept cu care te-am iubit
Totul s-a sfârșit într-un final prea cumplit
Jepcar îți dă cu pace.. am ieșit.
Refren: Frigul greu mă apasă
De iubire sunt prins în plasă
Vreau să știi că nu îmi pasă
Fără pic de sentiment, fără dragostea grețoasă.
Și dacă mor umbra mea te va bântui mereu
În noapte respirând greu vei știi că sunt EU
Vei simți frigul și vei fi rece ca zăpada
Mi-am aruncat sufletul și cerul mi-e dovadă
Vei tremura de frig și vei privi în spate
Vei auzi o voce sinistră de departe
Am să te răscolesc într-una în semn de răzbunare
La fiecare pas: disperare, disperare..
Dragostea nu moare cică.. dar e eroare
Un sentiment pierdut nu se mai naște ca o floare
Te-am renegat demult
Acum sunt spirit fără trup
Și din durerea ta în curând am să mă-nfrupt
Nu pot să spun că simt ceva dar tremur fără viață
Și privesc în jos spre paharul meu de gin cu gheață
Cu eleganță te voi trata, dacă vrei cu aroganță
Am plecat păstrează distanța.
Refren: Frigul greu mă apasă
De iubire sunt prins în plasă
Vreau să știi că nu îmi pasă
Fără pic de sentiment, fără dragostea grețoasă.
Te iubesc chiar dacă sufletul meu a înghețat de tot
Chipul tău mirific pentru gheață e antidot
Nu pot să mai suport
Îmi vine greu să scot acest sentiment stupid și idiot
Orice efort al meu e în zadar, simt că înnebunesc
Aș vrea să mă opresc dar te doresc și mă topesc
Oblăduit de forțele malefice vreau să te rănesc
Că strălucești ca un diamant pe care-l șlefuiesc
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei iubiri pierdute și dorința de răzbunare. Naratorul se simte trădat și vrea să provoace suferință persoanei iubite, transformându-se într-un spirit răzbunător.