Nu e corect.
Vorbesc cu tine, acolo, sus,
Ești acolo?
Știi că îmi pasă!
Deci nu îmi spune că asta e o rugăciune în deșert..
Căci tot ce a avut, și tot ce a avut
Aș vrea să își amintească
Mă uit la ofilirea ei, cum se scurge
Și doare mai tare ca niciodată!.
Îmi e dor de ea, chiar dacă ea e aici.
Trebuie să mă asculți!
Nu o lăsa să dispară.
I-aș da ei veșnicia mea
Dacă asta ar însemna ca pentru o zi să fie într-adevăr bine
Pentru că mi-e dor de ea.
Chiar dacă e aici..
Oare e doar un pretext?
Nu îmi va cunoaște vreodată chipul?
La sfârșit,
Dacă ești cu adevărat un prieten,
Spune-mi cum să o vindec, când ea nici măcar nu simte.
Te rog, arată-mi!.
Căci tot ce a avut, și tot ce a avut
Aș vrea să își amintească
Mă uit la ofilirea ei, cum se scurge
Și doare mai tare ca niciodată!.
Îmi e dor de ea, chiar dacă ea e aici.
Trebuie să mă asculți!
Nu o lăsa să dispară.
I-aș da ei veșnicia mea
Dacă asta ar însemna ca pentru o zi să fie într-adevăr bine
Pentru că mi-e dor de ea.
Chiar dacă e aici..
Și promite-mi te rog,
Că atunci când pleacă,
Tot ce va vedea o va elibera,
Copacii și culoarea verde,
Promite-mi, că va ști
Că oamenii care o iubesc
O vor iubi până la cer și dincolo de el!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și durerea cauzată de pierderea unei persoane dragi, chiar și atunci când aceasta este încă prezentă fizic. Vorbitorul imploră o entitate superioară să ajute persoana suferindă și promite iubire eternă.