A fost sămânță și acum e pom,
A fost maimuță și acum e om,
A fost nisip și-acum este piatră,
A fost copil și-acuma este tată.
Acesta este drumul: înainte!
Dar o-ndoială-mi încolțește în minte:
Nu este oare cale și-napoi?
Din aur pur nu poți s-ajungi gunoi?
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra transformărilor vieții, de la stadii incipiente la forme complexe. Totuși, ridică și întrebarea dacă există posibilitatea regresului, dacă evoluția este întotdeauna pozitivă sau dacă se poate ajunge de la o stare superioară la una inferioară.