Îți amintești când spuneai că mă iubești
Până dimineața stăteam numai la povești
Unde ești? De fapt, unde-ai fost?
La capătul lumii am venit, dar fără rost
Fiindcă tu nu ai fost acolo, nu
Inima era înjunghiată fiindcă tu îmi spuneai..
Îmi spuneai mereu: „Așteaptă!”
Așteaptă că viața e minunată
Așteaptă și-o să vezi că trece timpul
Va veni momentul când îl vei vedea pe tipul
Ce-a promis că viața va fi un vis
Zâmbete zi de zi și paradis
Asta a zis, asta el a și promis
Dar trebuie să știu că viața nu e ca-n vis
Totul e scris. Viața ne e poveste
Dar ce te faci atunci când personajul nu mai este
Nu mai știe nici măcar ce l-a creat
Un scriitor sau Dumnezeu, ce viață de căcat..
Fără tine pagina nu are rânduri
Și ce să mai citești când autorul n-are gânduri.
Tu mi-ai făcut praf sufletul
Și inima, și inima, și inima..
S-a dus tot. Nimic nu mă omoară!
S-au terminat și serile când ne plimbam pe afară
Poți să strigi, oricum nu mă întorc
Ți-am dat inima toată, tu ai ținut-o ca breloc
Când lumina se stinge și inima-ți frige
Când norii te-apasă ești singur în transă
Să urle Pământul și să plângă marea
A secat și vântul când s-a stins văpaia..
Te port în gând, despre tine cânt
Eram un întreg amândoi, nimeni nu era ca noi
Te port în gând, despre tine cânt
Eram un întreg amândoi, nimeni nu era ca noi.
Tu mi-ai făcut praf sufletul
Și inima, și inima, și inima..
Tu mi-ai făcut praf sufletul
Tu mi-ai făcut praf sufletul
Și inima, și inima, și inima..
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dezamăgirea unei persoane în urma unei despărțiri. Persoana se simte trădată și abandonată, reflectând asupra promisiunilor nerespectate și a impactului devastator asupra sufletului său.