Ceva-i lipsește după-amiezii,
pinii nu sunt împliniți,
iar eu privind norii
simt ceea ce n-am simțit.
În fiecare clipă mă-ntreb
despre comoara pierdută
a cărei umbră se mișcă
cu melancolică înfrigurare.
Dorința se uită la mine,
nocturnă, singură, infinită;
tăcută trece nostalgia
chemând eterne vestigii.
Gestu-mi n-ajunge niciodată
pe pământul destinului;
viața se-ncheie neterminată,
visele rămân în suspans.
Algo le falta a la tarde
de Cintio Vitier.
Algo le falta a la tarde,
no están completos los pinos,
y yo mirando a las nubes
siento lo que no he sentido.
A cada instante pregunto
por el tesoro perdido
cuyo sombra se desplaza
con melancólico frío.
Mirándome está el deseo,
nocturno, solo, infinito;
callada va la nostalgia
llameando eternos vestigios.
No llega nunca mi gesto
a la tierra del destino;
la vida acaba inconclusa,
quedan los sueños en vilo.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și dor, sugerând că ceva esențial lipsește din viață și din lume. Vorbitorul simte o nostalgie puternică și o senzație de incompletitudine, cu visele lăsate în suspans.