În fiecare dintre noi,
În cel mai bun și mai senin,
Ca drojdia în orice vin
E un amestec de noroi!.
Când vasul șade neclintit
E vinul clar și-l bei voios,
Uitând că drojdia stă jos.
La fel e omul fericit.
Dar câți nenorociți nu cad
Fărde voința lor în crime;
Spăimântătoarele victime
A căror viață e un iad!.
Ei sunt ca vinul turburat;
E viața lor cea zbuciumată,
E drojdia întărâtată
Care te-mpinge la păcat.
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea naturii umane, evidențiind faptul că în fiecare om există atât bine, cât și rău. Soarta tragică a celor împinși spre fapte reprobabile este pusă în contrast cu starea de fericire a celor care nu sunt supuși unor astfel de presiuni.