Un sărac privea la stele
Cum te uiți la un tezaur
Și zicea: Oh, ce de aur
Doarme-n ele!
Și, pe când murim de foame,
Goi, nemernici și uitați,
Voi zăceți cu ochiul numai
La bogați.
D-aia strig, pe frigul ăsta,
Hai! Ciocniți-vă-ntre voi!
Să mai plouă nițel aur
Și pe noi!
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea și revolta unui om sărac față de inegalitatea socială și bogăția inaccesibilă. El imploră o schimbare radicală, dorind ca bogăția să fie redistribuită și către cei nevoiași.