Erau doi împreună
Sub clar de lună, de mână
Ascultând cum sună
Iubirea-n strună
Natura-ngâna „Noapte bună”
El un simplu muritor
Și ea o zână
Zgomotele răsună
În noaptea brună
Ochii ei ca o fântână,
Reflectă puritate
Și-adună mireasma florilor
Într-o cunună
Stelele încep să se supună
Norii să compună
Versuri pentru iubirea lor..
Nebună
Buzele vor să-i spună
O incantație străbună
O furtună de dorințe
Răzbună liniștea de pe țărână
Copaci încearcă să-i bine-dispună
Plouă și tună
Poiana-i îndrumă spre o lume, bună
Timpul, responsabilități nu-și mai asumă
Ea îi șoptește dumă
Acolo unde lumile se-adună
Noaptea-ncepe s-apună
Ochii fără de minciună
Dorințele-i îngână, vor să-i spună să rămână
Mereu.
Însă clipele trec
Și lacul nu mai oglindește
Atât de tare steaua care
Pentru ei strălucește
Nu grăiește peste,
Nici codrul nu împărtășește
Fantezia.. Nu!
Nici luna nu mai nutrește
Aceeași siguranță pentru
Perechea primordială
Vidul se lărgește
În unitatea lor interioară
Ochii ei reci,
Anticipează-un eșec
El o mângâie, dar ea indiferentă
Pe apele când trec
Nu se mai pot vedea unul prin
Celălalt
Magia se întoarce înapoi încet
În înalt
Mângâierea mâinilor subțiri atât de drag odată
Îneac-acum, crunt, imaginea zânei visată
Sentimentul grotesc de.. indiferență
Ucide paradisul sacru
În întreaga lui esență
Inimă de gheață
În locul sentimentului pierdut
Se-ascunde sub frumusețea..
Chipului ei pierdut.
A ofilit pădurea,
Apa-nceput din nou să curgă
Timpul traseului a început să îl parcurgă
Ca un seism de decepții
A mutat fără regrete
Centrul lumii lui departe
De inima unei fete
Nu-și vedea iubita
Vedea o simplă ființă
Sentimente vechi au fost deviate
De conștiință
Moartea visului survine
Cu regrete bestiale
Ea era doar o proiecție greșită
A minții sale
Pentru ea, se pare..
Totu’ a fost o simplă joacă
A ielelor.. de-aceea se ridică și pleacă
El o privește mergând
Și-a pierdut din puritate
Aura din jurul ei
Nu mai are intensitate
Și-a pierdut..
Valențele de ființă ideală
Zâna bună a devenit
O creatură reală
Când a căzut din ceruri
A fost.. umanizată
Basmul lor frumos începe
Cu „a fost odată.. „
Sensul versurilor
Piesa descrie deziluzia și pierderea unei iubiri idealizate. Protagonistul realizează că imaginea sa despre iubită era doar o proiecție, iar relația se destramă odată cu dispariția iluziei.