Cartier – Familia Mea

Familia mea e familia mea
Părinții mei, frații mei, lângă mine tot așa
O să fim despărțiți o vreme dar trece repede
Anii trec, știi bine, io nu vreau pastile
Decât să mă droghez mai bine beau o bere
Și ies pe afară să mă distrez, băi vere
Nu aprind un joint, pentru că nu fumez, că nu vreau
Că nu-mi place și că mă doare-n p*** de toate
Nu stau pe terasă, stau la mine acasă
Și beau dacă vreau ce vreau, când vreau
Familia mea nu s-a bazat pe stres
Mânca-mi-ai p*** de bulangiu pervers
Cu mine n-o scoți niciodată la capăt
Pentru că m-am născut și am crescut pe stradă.

Strofa 2, în familie pentru bani
Și am să rămân așa odată ce-am intrat în ea
Nu pot să mă las, m-am ridicat cât de cât
Și dacă vreau s-o dau, o dau, s-o dau.
Familia mea e tot ce am mai scump
Mama și tata m-au crescut cum au putut
Au făcut orice ca să-mi fie mie bine
Dar eu sunt prost și i-am supărat mereu fără rost
Au trecut prin toate doar pentru mine
Și au făcut tot ce-au putut să ne fie bine
Am fost plecat o vreme din țară, nu-i nimic
M-am întors dar știu c-o să fie greu fără ei, zic.

Ei au fost și vor fi mereu sufletul meu
Peste tot unde ajung o să mă gândesc la ei mereu
Și dacă o să fie să pic, mă ridic, nu-i nimic
O să o iau de la capăt, fără să spun nimic..
Asta este familia mea
Eu m-am născut și am crescut pe stradă, asta-i treaba mea
Nu are nicio treabă cu a ta
Băga-mi-aș p***, în tovărășia ta!!

Sensul versurilor

Piesa este o reflecție asupra importanței familiei și a influenței străzii în viața naratorului. Exprimă regret pentru supărările cauzate părinților și recunoaște sacrificiile făcute de aceștia. În ciuda greutăților, familia rămâne un pilon esențial.

Polizorul de Strofe
Versuri corectate și adăugate de: Polizorul de Strofe

Lasă un comentariu