Merg pe stradă, nu văd unde calc.
Toate hainele pe dos le-mbrac.
Văd prin oameni, nu mai văd nimic,
Privirile-mi sunt grele, nu pot să le ridic.
’89 mi pare a fi un vis:
Focuri vii în minte iar mi s-au aprins,
Intră-n mine toate clipele
Cum intră-n gară toate trenurile.
Oh, oh, anule, strânge-ți zilele și oprește-te!
Calendarul azi l-am aruncat,
Ceasul din perete de ciudă a crăpat.
Astăzi soarele n-a mai apus,
Stă și strălucește tot acolo sus.
Mi se pare ziua cât un an,
Vise-mi ies din minte ca dintr-un vulcan.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecutului, evocând sentimente de nostalgie și introspecție. Anul 1989 este perceput ca un moment de cotitură, un vis încă viu în memorie, cu impact profund asupra prezentului.