Trece șirul anilor și mă doare inima
Că duc dorul munților care-i colindam cândva
Eram fir de trandafir, umblam prin codru-n verzit
Puneam floare la chimir, colindam neobosit.
Refren:
azi sunt singur prin ogradă, hainele-s vechi într-o ladă
Pușca-n cui a ruginit, am îmbătrânit (bis).
Aveam ceată de băieți, tineri vânători din sat
După capre și mistreți, umblam ziua la vânat
La izvorul jucăuș, de sub stânca munților
Făceam palmele căuș și beam apă din izvor.
Refren: (bis).
Anii parcă au zburat, nu mai suntem cum eram
Și spre munți privesc din sat, mi-amintesc cum îi suiăm
Cu toți am îmbătrânit, căci vremea n-a stat pe loc
Codrule te-am părăsit, anii nu pot să îi întorc
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia pentru tinerețe și vremurile petrecute în natură. Naratorul își amintește cu drag de zilele când colinda munții și vâna, dar acum, ajuns la bătrânețe, regretă trecerea timpului și pierderea acelor vremuri.