Pe aripile vântului zburăm acolo unde se ascund dorințele noastre,
Oboseala în mâini, din nou mă salvează lovitura (puterea) frumuseții tale.
Aruncând în urmă secretele noastre, neavând frică de înălțime,
Mergem împreună pe marginea prăpastiei.
Tu mi-ai spus că mereu,
La intersecții ai fost în singurătate,
Acolo unde mor speranțele și se nasc dorințele.
La intersecții, la intersecții…
(Ref) Exploziile pe soare crează lumina cerului,
Cerul deasupra noastră, în timp ce noi iubim.
La intersecții se schimbă oamenii,
Iar în urmă lor lasă răni pe inimă.
Din nou se aud zgomotele trenului neînsuflețit,
Inspirând fumul de țigară.
Trecând prin timp și spațiu, prin temerile viselor prostești,
Noi ne-am întâlnit unul pe altul, și ei știu ce vei spune.
Că mereu,
La intersecții ai fost în singurătate,
Acolo unde mor speranțele și se nasc dorințele.
La intersecții, la intersecții…
(Ref) Exploziile pe soare crează lumina cerului,
Cerul deasupra noastră, în timp ce noi iubim.
La intersecții se schimbă oamenii,
Iar în urmă lor lasă răni pe inimă.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre momentele de răscruce din viață, despre singurătatea resimțită la intersecții și despre cum oamenii se schimbă și lasă răni în urmă. În ciuda acestui fapt, există și iubire și speranță.