Se spulberă vise când le atingi? Sau le uiți?
Se pierd în trecut și atunci când nu le atingi.
Rămâne doar să te oprești și să asculți
Ecouri strigate de noi fiind mici.
Ești tu oare ce ai visat să devii, dar eu nu!
Și nu-ți pot cânta despre asta, tu iartă-mă!
Ești sincer și tu, aproape perfect, dar eu nu!
Și nu voi vorbi despre tine, tu iartă-mă!
Ai viață superbă și îți iei tot ce vrei mereu, da eu nu!
Așa că nu voi cânta despre asta, tu iartă-mă!
Ești părinte exemplu și ai fost copilul perfect, da eu nu!
Și nici nu pot fi, tu iartă-mă!.
Refren ×2:
Sunt doar un om, ce trece prin timp, greșind zi de zi și învățând
Nu sunt exemplar, dar poate voi fi, un antiexemplu istoric curând.
Eu nu am săpat o fântână și nu am zidit vreun templu
Eu nu am fost prietenos uneori, poate sunt un antiexemplu
Nu am mers prea des la părinți și nu mi-am cuprins prea des copiii
N-am făcut public strânsul din dinți, deci poate sunt un antiexemplu
Beau prea mult uneori fără nici un motiv și mă îmbrac uneori prea strident
Dar cu fiecare an îmi dau sfaturi, deci sunt un antiexemplu
Nu sunt prea activ social, nu am nicio insignă de membru
Am doar timp limitat și în curând veți rosti „Eu am fost doar un antiexemplu”.
Refren ×3:
Sunt doar un om, ce trece prin timp, greșind zi de zi și învățând
Nu sunt exemplar, dar poate voi fi, un antiexemplu istoric curând
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de a nu se ridica la înălțimea așteptărilor, atât ale societății, cât și proprii. Artistul își asumă imperfecțiunile și se prezintă ca un 'antiexemplu', un om obișnuit care greșește și învață din greșeli.