Cât aș vrea să o văd iar.
O zi, o oră măcar.
Spune-mi cum ai putut
Să o iei cu tine unde ea nu a vrut?
M-ai lăsat fără nopți.
N-aș cerși dacă n-aș ști că poți
Să dai timpul înapoi acum
Și să pot să-i spun:
„Stai! Stai! Nu pleca!
Dar de-i să fie așa,
Eu te voi păstra în vise.
Eu nu mai am ce da.
Te-aș ascunde-n lumea mea
Ca să pot să mai am vise”.
Te-ascund în vise..
Cu parfumul ei hainele,
Cu pozele ei camere.
Cu viitorul care n-a venit,
Dar cu prezentul n-avem nimic.
Tu îmi furi nopți, da
Dar eu pot visa
Și cu ochii deschiși
S-o ating, s-o sărut, s-o cuprind
Și să-i spun iar și iar:
„Stai! Stai! Nu pleca!
Dar de-i să fie așa,
Eu te voi păstra în vise.
Eu nu mai am ce da.
Te-aș ascunde-n lumea mea
Ca să pot să mai am vise”.
Te-ascund în vise..
Nu mi-e milă de ani.
Eu cu ochii închiși o să stau..
Să-i deschid mi-e frică, eu în vise te-ascund.
De-acolo nimeni nu te va lua,
Acolo nimeni nu ne va schimba
Atâta timp cât ochii sunt închiși..
Te-ascund în vise..
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea pierderii unei persoane dragi și refugiul în vise ca modalitate de a o păstra vie. Vorbitorul își găsește consolare în amintiri și în lumea viselor, unde poate retrăi momentele petrecute împreună.