Nu mai înțeleg nimic
Sau poate nu vreau să știu
Unde-i iubirea, când vorbeam până târziu
Planuri peste planuri, visam s-avem copii
Eu voiam fată, tu băiat dar eram infantili
Eram mici și ne iubeam orbește
Nu știam că peste câțiva ani o să fim o poveste
E un ger afară, aș vrea să ne ținem de mână
Să ne plimbăm, să plecăm pe Marte o lună
Să ne distrăm, să uităm de-o întreagă lume
Să nu ne pese de nimeni, să ne spunem pe nume
Să te simt în brațe, să știu că ești pe bune
Să nu te pierd cum se pierde marea în spume
Mulți alții au luptat, au cedat și au căzut
Au lăsat garda jos, iubirea lor a apus
Ca un răsărit de soare ce nu-și găsește apusul
Se ofilește pe parcurs, nu-și mai simte pulsul.
Nedumerit de atâtea ori, mi-ai spus să tac
Că știi tu mai bine ce faci, ai făcut pe drac
Dimineața-i așa de grea știind că-i fără tine
Bate inima, bate, da bate fără tine
Har dihar când cafeaua-i așa de amară
Când o bei singur și te gândești că va fi o zi nasoală
E un tablou gri, curg lacrimi argintii
S-ar putea schimba totul într-o clipă cât ai zâmbi
Că nu mai pot să adorm nopțile, mă gândesc numai la tine
Să-mi fac curaj să-ți spun „Hai vino înapoi la mine”
Că zbier ca un turbat când știu c-ai lângă tine altul
Și am rămas doar un trecător ca nimeni altul
Îmi vreau nopțile pierdute cu tine înapoi
Vreau zile cu soare fără ceață și ploi
Să umplu din nou foi cu versuri despre fete
Că mi-au scăpat toate ca printre degete
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dorul profund după o relație pierdută. Naratorul se confruntă cu singurătatea și amărăciunea, amintindu-și de momentele frumoase și visând la o reîntoarcere a iubirii.