I:
Pare că ai teama să fugi de trecut
Nu poți să dai vina pe mine
Poate nu ai, n-ai timp să mai speri.
Nu vrei să știi, nu știi ce-i cu tine
Nu poți minți, că totul e bine
Nu știi ce vrei, vrei să uiți
Vrei să strigi că totul-i minciună
În tine plânge inima.
Refren:
Vine peste tine, te îngheață
Ploaia te lovește în față
Singur mereu
N-ai curajul să crezi în tine
Poate de lumină se ascunde
Noaptea ce în tine pătrunde
Singur, stingher
Totul pare absurd și la fel.
II:
Nu e prea mult să speri
Că poate fi mai bine
Nu e prea mult să ceri
Singur s-alergi, să ai curaj să spui în față:
‘Nu-mi pasă, nu privesc în urma mea.’
Refren:
Vine peste tine, te îngheață
Ploaia te lovește în față
Singur mereu
N-ai curajul să crezi în tine
Poate de lumină se ascunde
Noaptea ce în tine pătrunde
Singur, stingher
Totul pare absurd și la fel.
Refren:
Vine peste tine, te îngheață
Ploaia te lovește în față
Singur mereu
N-ai curajul să crezi în tine
Poate de lumină se ascunde
Noaptea ce în tine pătrunde
Singur, stingher
Totul pare absurd și la fel.
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta interioară cu trecutul și sentimentul de singurătate. Personajul se simte copleșit de emoții și încearcă să găsească curajul de a merge mai departe, în ciuda dificultăților.