Nu știu ce să-Ți spun, o, Doamne mare,
Pe genunchi eu mă pun
Și stau până doare.
Și gânduri adun în mintea mea plină
Și lacrimi îmi curg, și vocea-mi suspină.
Știu greșeli ce-am făcut
Și știu că Te doare,
Vreau să lupt zi de zi
Dar parcă firea nu moare.
Aș zbura de aici către bolta senină,
Vreau să merg spre lumină.
Privesc spre ceruri zi de zi,
Ce am în inimă Tu știi.
Vrei Tu, o, Doamne, să mă ierți,
O, ține-mă la piept cum știi,
Ridică-mă între cei vii,
Leagă-mi Tu rănile ce dor.
Nu mă duc nicăieri,
Eu Te am doar pe Tine,
Doamne, Tu m-ai creat,
Tu ești Cel ce mă ține.
Nu lăsa Tu nimic, Doamne, să ne despartă,
Vreau să-Ți dau viața toată.
Ești Domnul meu, mă-nchin doar Ție,
Mă leg de Tine pe vecie.
Sensul versurilor
Piesa exprimă umilința și căința unui om în fața lui Dumnezeu, cerând iertare și ajutor. Vorbitorul recunoaște greșelile sale și își dorește o viață mai bună, dedicată divinității.