E dimineața, mă trezesc și-mi beau cafeaua
Aștept să văd cum umbra ta îmi ocupă salteaua
Măcar să am amintirea și zâmbetul tău
Chiar dacă tot ce-i legat de tine acum îmi face rău
Uită-te în spate, iubito, sunt dimineți târzii
E gol patul de acasă și încă aștept să vii
Adu-ți te rog aminte cum mă trezeai dimineața
Adu-ți aminte că de fericire-mi era plină fața
Și speram că fără tine va fi mai bine
Dar nu pot să mai sper, că nu mai cred în mine
Ai profitat că începusem să țin la relația noastră
Și ai dat cu piciorul că treceai printr-o fază proastă
Știi bine că împreună trecem peste tot
Dar lasă asta când vei putea tu, eu n-o să mai pot
Nu pot să zic că-mi e bine mereu
Defapt aș vrea să pot, dar îmi e foarte greu.
Poate ai crezut că atunci mi-am bătut joc
Sau poate încă o faci așa cum crezi că ai noroc
Stau și singur, nu-ți face griji pentru mine
Poate că așa îmi va fi cel mai bine
Și nimeni niciodată nu-mi va controla viața
E ca sentimentul ăla atunci când îți moare speranța
Se termină totul cu zâmbetul pe buze sperând
Că fiecare va ajunge la locul lui curând
Cu toți am avut zile proaste și bune
Fiecare a cunoscut o fată cu același nume
Păcat că totul s-a schimbat când am început să scriu
Și că am ajuns să cred în tine când a fost târziu
Am vrut să te ajut, dar tu nu m-ai lăsat
Vroiam să vezi că pot, și am încercat
Dar și acum păstrez în urmă amintirea ta pătată
Păstrez lacrimile și durerea ce ne-au legat odată
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele de regret și durere după o despărțire. Naratorul își amintește momentele frumoase, dar și realizează că relația s-a deteriorat și că a fost rănit. Exprimă speranța vagă pentru viitor, dar și acceptarea faptului că trebuie să meargă mai departe singur.