Cabron feat Jupiter – Spectacol

Sunt un om
Într-un tablou oribil ca un creștin în comă
În mulțimi un atom invizibil, pentru puțini – Carbon
Dau ton ca un tenor pentru melomanii receptori
Dau ton ca un pescar într-un ocean de pești răpitori
Dau ton ca o salvare la orice strigare de disperare
Un doctor în stare s-acorde vindecare prin difuzoare
Dar care are și el nevoie de ajutoare
Tratamente și argumente exterioare
Pentru rănile interioare
Însă știu felinare roșii ce găzduiesc feline ușoare
Mă prind cu vicioși, întunericul încearcă să mă doboare
Cine atacă fiecare chakra, mă seacă și parcă
Cu orice rău ce-l fac devin un deșert lipsit de apă
Ce paradoxal mă leagă și-n final îmi sapă o groapă
Cuvântul e o sabie scoasă din teacă, taie-n carne macră
Aprind o lumină sacră-n suflet, în surdină stau și cuget
C-un gust amar, toți au fața acră dar zahăr în zâmbet
Un viitor șubred, în care-ndrăznesc să clădesc un ideal
Fac un tratat de pace cu mine să n-o mai ard imoral.

Refren:
Vezi viața ca un obstacol
O curvă, un miracol
Pentru mine o scenă deschisă, să facem spectacol
O luptă-ncinsă, fiecare decis să câștige
E-un foc continuu și cine calcă strâmb se frige.

Din fire sunt tipul ce se frământă și caută să răspundă
Să pătrundă acolo unde nici un picior nu umblă
S-ajung să-nțeleg forma și conținutul, să-ngrop trecutul
Din punctul de-a renaște zilnic să pot trăi doar începutul
Să schimb statutul ca lutul modelat pe roată
S-am o inimă-mpăcată, o minte-nțeleaptă și o privire curată
O altă treaptă cu o viziune mai dreaptă
Compasiune atașată, presiune dispersată, fără pasiune disperată
Vreau puțini bani de cheltuit și mulți pentru dăruit
Orice vis de-a fi fericit, împlinit
Fără să mă simt lucid, obosit și implicit
Să nu mă-ntreb dacă prețul plătit e corect stabilit
Să-mi permit s-o ard pe-o plajă exotică
cu o damă erotică
O havana și-o băutură tonică, într-o briză musonică
Protejat ca-ntr-o lojă masonică
Detașat de plebea nevrotică fără să bag o doză euforică
E-o poză perfect ironică cu starea în care mă aflu
Trăiesc în orașul din sud și văd cum se-alege praful
De vise și planuri de viitor făcute de cei ca mine
Ce duc o luptă-n interior cu speranța că mâine e bine
Și e bine că speranța moare la urmă
Că-mi dă putere să mă despart de-o turmă
Strâmbă ce depinde de altele
Privesc spre stele cu-ncredere și-mi urmez visul
Rimez, controlez mic-ul și publicul
Conturez paradisul.

Refren:
Vezi viața ca un obstacol
O curvă, un miracol
Pentru mine o scenă deschisă, să facem spectacol
O luptă-ncinsă, fiecare decis să câștige
E-un foc continuu și cine calcă strâmb se frige.

Vezi viața ca un obstacol
O curvă, un miracol
Pentru mine o scenă deschisă, să facem spectacol
O luptă-ncinsă, fiecare decis să câștige
E-un foc continuu și cine calcă strâmb se frige.