Cabron feat Raku – Pro

[Carbon]
Încerc mereu să-mi călăuzesc pașii pe calea dreaptă,
Să nu-mi folosesc pumnii, ci cuvintele ca o unealtă,
Ca druzii să am decizie înțeleaptă,
După faptă și răsplată, vă chem în instanța mea de judecată.
Dacă m-aș compara cu ceva, aș fi o fântână cu apă,
Toți să bea din ea, un singur scop – setea să le treacă.
Lumea mea nu-i deloc mică, pe oricine așteaptă,
Te chem și pe tine chiar dacă nu dai pe mine o ceapă degerată.
Nimeni nu-i fără pată, nu-s eu ființa cea mai curată.
Te crezi așa? Pune mâna pe piatră. Hai, aruncă o dată!
Imaginea mea? Nu dau doi bani pe ea, poa’ să fie șifonată.
Nu contează ce porți, contează ce porți în cap, mă,
Ce porți deschizi cu știința acumulată
Și-a câta treaptă urci fără să ai conștiința încărcată.
Predic Hip-Hop, catolic ca un papa,
Ortodox ca un popa ascultat de enoriași, cu religie protestantă
În mine nu există discriminare aberantă,
Sunt gata pentru orice etapă a evoluției. Las-o să înceapă!.
[II]
Tată, mai ascultă-mi ruga o dată
C-o ridic în șoaptă, crispat sau strigată disperat (Iată!)
Mă spovedesc în păcat, n-am inima împăcată,
Greșesc, e omenesc, încă-o pată pe suflet (Iartă!)
Azi iubesc, mâine mă-ndoiesc, am privire turbată,
Gândire tulburată de fericire nesimulată,
Tristețea să fie stopată, ura să fie secată,
Natura firii mele să fie din rădăcini recreată,
Spini – să mă hărțuiască niciodată
Și s-alin poftele când tentațiile pe tentacule mă poartă.
Dacă ieri am greșit, pagina a fost prost editată,
Azi cartea vieții mele e pregătită pentru erată.
De îndată încep, iaca încerc să mă îndrept, tată.
Trag aer în piept și-aștept cu inima descătușată,
Cu conștiința împăcată, cu mintea eliberată.
N-am să mă las niciodată, mai fac un pas,
Drumul mă așteaptă.
[Raku]
Călăuzește-mi pasul pe oriunde umblu
Și până pe patul de scânduri luminează-mi gândul.
Auzi-mi ruga, te rog, că-ți locuiesc pământul.
Murdar și de păcate plin, ajută-mă să mă scutur.
Și spală-mi-le cum frunzele în ploi de toamnă le speli
Ca iarna țărâna când somnul m-adoarme
Să nu mă mai uit la oameni cu pizmă și ochi rău,
Să văd în fratele meu doar binele întru numele Tău
Căci de multe ori mă-ntunec, gata pe alt om să-l judec,
În loc să văd că-n interior eu-s de zece ori mai putred
Da-mi putere în trup să rup viciul ce-mi curge-n cuget,
Când slăbiciunea fizică îmi distruge tăria din suflet,
Căci ceea ce mă ține e doar nădejdea în tine.
Când eu îmi doresc greșit, da-mi tu ce știi că-i bine,
Și tu mă-ndrumă să nu mă rătăcesc în hău
Și ne iartă, tată, și izbăvește-ne de rău.