Prin grădină Clara se plimba cu copiii.
Cerul era verde deasupra peluzei,
era aurie sub poduri,
celelalte elemente erau albastre, roz, portocalii,
agentul de poliție surâdea, treceau biciclete,
fetița alerga pe pajiște să prindă o pasăre,
toată lumea, Germania, China, totul era liniștit de jur împrejurul Clarei.
Copiii priveau spre cer: nu era interzis.
Gura, nările, ochii erau larg deschiși. Nu se arăta niciun fel de pericol.
Clara se temea numai de pericole precum gripa, căldura, insectele.
Îi era teamă Clarei să nu scape tramvaiul de unsprezece,
ea aștepta scrisori ce întârziau să sosească,
ea nu reușea să se îmbrace de fiecare dată cu ceva nou. Dar dimineața
se plimba prin grădină!!!
Existau pe atunci grădini, existau dimineți pe atunci!!!
Sensul versurilor
Piesa evocă o amintire idilică a trecutului, concentrându-se pe simplitatea și frumusețea vieții de zi cu zi. Clara își amintește cu drag de o perioadă lipsită de griji majore, unde bucuriile se găseau în lucruri mărunte, precum plimbările prin grădină.