Fata cu parfum de floare
Ce dulci sunt buzele tale
Ochii tăi ca doi bujori
Inimii îi dau fiori.
Noaptea, cerul strălucește
Când e plin de stele
Și luna parcă zâmbește
Când stai în brațele mele.
Noaptea, cerul strălucește
Când e plin de stele
Și luna parcă zâmbește
Când stai în brațele mele.
Cât este lumea de mare
Ca tine nu-i altă floare
Și sărutul de la tine
E ca mierea de albine.
Noaptea, cerul strălucește
Când e plin de stele
Și luna parcă zâmbește
Când stai în brațele mele.
Noaptea, cerul strălucește
Când e plin de stele
Și luna parcă zâmbește
Când stai în brațele mele.
Noaptea, cerul strălucește
Când e plin de stele
Și luna parcă zâmbește
Când stai în brațele mele.
Noaptea, cerul strălucește
Când e plin de stele
Și luna parcă zâmbește
Când stai în brațele mele.
Noaptea, cerul strălucește
Când e plin de stele
Și luna parcă zâmbește
Când stai în brațele mele.
Noaptea, cerul strălucește
Când e plin de stele
Și luna parcă zâmbește
Când stai în brațele mele
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă și admirație față de o fată, comparând-o cu frumusețea florilor și a naturii. Versurile descriu sentimente intense de iubire și fericire în prezența persoanei iubite, subliniind un cadru romantic sub clar de lună.