Căutând să dezgrop urme din trecut
Zic că de n-ar fi fost unii eram de mult pierdut
Sunt persoane cărora încă le duc dorul
Dar care nu mai bat la ușă, e pustiu vizorul
Există un om căruia îi datorez totul
Și pentru care aș face orice, nu contează potul
Dar soarta îmi pune mereu bețe-n roate
Fiindcă cei pe care îi iubesc nu-mi sunt aproape
Plecati în alte părți pe hărți spun adevărul
Că atunci când aud vocea surorii mele în receptor mi-e zbârlit părul
Și-mi pare rău că sunt absent din viața ei
E cel mai groaznic sentiment
Și evident că și-ar da orice să vad cum crește
Sub ochii mei s-o văd cum plânge, cum zâmbește
Însă aud mereu glasul grăbit
Și mă-ntristează când îmi spune „Raul tre’ să-nchid”
E singura care contează în lume pentru mine
Și nu-mi pasă de tovarași, bar, prezențe feminine
Atâta timp cât sânge din sângele ei va curge-n venele mele
Orice durere numai ea va ști s-o spele.
Știi… pe măsură ce anii trec și distanța dintre noi rămâne aceeași
Zilele parcă trec tot mai greu
Și m-ai acuzat odată că nu știu să-ți arăt că țin la tine
De fapt ești singura care contează, singura pe care o iubesc
Și știu că te-ar durea să auzi chestiile astea
Tocmai de aceea prefer să nu auzi niciodată piesa asta
Dar totuși trebuia să ți le spun cumva, nu?
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și regretul unui frate pentru sora sa, accentuând importanța ei unică în viața lui. El își exprimă tristețea față de distanța fizică și emoțională dintre ei, recunoscând că ea este singura persoană care contează cu adevărat pentru el.