Te salut, oraș romantic, plin de parcuri și de flori,
Unde noaptea stau de vorbă trubadurii visători,
Cu tăcerea de pe ulițe, cu trecutul și cu luna.
Te salut, oraș istoric, oropsit ca-ntotdeauna!.
Tu, oraș de harnici dascăli, de poeți și cărturari,
Leagănul atâtor gânduri și-al atâtor fapte mari,
Care-ai adunat în juru-ți, ca un far incandescent,
Tot ce e inteligență, suflet mare și talent.
Te salut, oraș de basme, cu conturii iluzorii,
Străjuit de șapte dealuri încărcate de podgorii!
Te salut, oraș-grădină cu castanii tăi feerici,
Și cu turnurile tale și cu cincizeci de biserici.
Blând oraș de-odinioară, melancolic și tăcut,
Unde fiecare piatră ne vorbește de trecut,
Și-unde vechea strălucire îngropată-n pergamente,
Se ridică mai curată din pioase monumente.
Și-n sclipirea dimineții, despre alte vremi vorbesc:
Cetățuia, Trei Ierarhii, Sfântul Neculai Domnesc.
Te salut, oraș al păcii, poeziei și iubirii,
Unde se întrec în grații fetele cu trandafirii. x2.
Și-unde primăvara cerul e albastru ca cicoarea
Și din fiece ogradă liliacu-și plouă floarea
Peste ziduri învechite, peste garduri, la răscruci,
Tu, oraș cu arzătoare și cu gingașe duduci.
Te salut, oraș romantic, plin de parcuri și de flori,
Unde noaptea stau de vorbă trubadurii visători!
Te salut, oraș arhaic, plin de suveniruri sfinte,
Te salut cu toată stima, te salut și n-am cuvinte!
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus orașului Iași, evidențiind frumusețea, istoria și importanța culturală a acestuia. Exprimă un sentiment de admirație și respect față de oraș și valorile sale.