Dac-ar fi să mai pleci undeva,
Ia, te rog, jumătate din mine!
Să închizi în inima ta,
Jumătatea aceea din mine,
Ca să ştiu ce mai vezi, ce e nou,
Când alerg prin sângele tău
Şi prin mâna ta să ating,
Prin cuvintele tale să strig:
Ref. 1: Nu pleca, nicăieri, niciodată!
Nu pleca, tu n-ai unde să pleci!
Nu pleca, cu iubirea furată,
Jumătate, noi suntem întregi!]bis.
Dac-ar fi să te pierd undeva,
Să nu pierzi jumătatea din mine!
Să m-ascunzi între gene, aşa
Cum un vis îl mai ţii amintire,
Ca să ştiu unde eşti, dacă eşti
Şi prin ce jumătate trăieşti.
Eu prin mâna ta să ating
Şi prin buzele tale să strig:
Ref. 2: Nu pleca, nicăieri, niciodată!
Nu pleca, depărtările-s reci!
Nu pleca, cu iubirea furată,
Împreună, noi, suntem întregi!]bis
Sensul versurilor
Piesa exprimă teama de a pierde pe cineva drag și dorința de a rămâne conectați chiar și în absență. Imploră persoana iubită să nu plece, subliniind ideea că sunt două jumătăți ale unui întreg.