Cetlon – Ochii Tăi Albaștrii

Strofa 1:
Există moarte după viață sau viață după moarte?
Am tras concluzii pripite ascunse după șoapte
Oare sufletul e gol sau golul e în suflet?
Oare cugetul e-n cuvânt sau cuvântul-n cuget?
Oare ai fost născut de cineva ca să mori singur?
Oare ai fost blestemat la o viață întreagă nesigur?
Ți-ai da haina de pe tine unui om rămas în frig?
Oare ți-ai stins sentimentele ca să le reaprindzi?
Ai simțit vreodată că vrei să mori încet și sigur?
Chiar dacă destinul e complicat fiecare cu al lui
Ai încercat să fii bărbatul unei singure femei?
Oare ai rupt toate lacătele în goana după chei?
Oare ți-ai lăsat trecutul-n amintirile cuiva?
Ai căutat ce-ți lipsea în brațele alteia?
Oare mă voi regăsi pentru a-mi găsi iubirea?
Și drumul, și speranța chiar și fericirea.

Refren:
Uneori am mai călcat și strâmb
Am privit lung către trecut ca să nu uit cine sunt
Voiam să te sun dar mi-era frică de refuz
N-aveai nici măcar curajul să asculți ce am de spus
Ochii tăi albaștrii încă-mi bântuie amintirea
Judecata spirituală a oferit sentința cu moartea
Vreau să mai respir pentru ultima dată
Și un somn ușor pe veci în gând cu cea mai frumoasă fată.

Strofa 2:
Te-am căutat o viață și te-am pierdut într-o clipă
Am concluzionat în timp că timpul ne schimbă
Am căutat zâmbetul tău călduros în alte fețe
Și m-am fript ușor pe buze de la primele lor momente
Aveai tot ce-am căutat și am pierdut într-o secundă
Suntem într-o luptă cruntă care nu ne ajută
Draga mea, cumva noi am crezut că totul-i simplu
Și am rămas același băiat calm dar nesigur și singur
Am fost suflete pereche dar momentul n-a fost bun
Am ajuns catalogat nebun pentru că simt tot ce spun
Am rămas în întuneric, caut o urmă de lumină
Sufletul mi-a fost călcat de tren fiind legat de șină
Cumva a călătorit și mort pentru meleaguri
Dincolo de adevărata față a ta ascunsă sub farduri
Începutul-i cel mai fericit, fiind rănit de cuprins
Iar finalul ne-a arătat că flacăra noastră s-a stins.

Refren:
Uneori am mai călcat și strâmb
Am privit lung către trecut ca să nu uit cine sunt
Voiam să te sun dar mi-era frică de refuz
N-aveai nici măcar curajul să asculți ce am de spus
Ochii tăi albaștrii încă-mi bântuie amintirea
Judecata spirituală a oferit sentința cu moartea
Vreau să mai respir pentru ultima dată
Și un somn ușor pe veci în gând cu cea mai frumoasă fată