Când bătrânu sau tata în chinuri murea
Harpagon privindu-l căzu pe gânduri
Și îngrijorat și agitat se tot întreba
„Oare or fi în pod destule scânduri?”
Îi zice ce inima bucuroasă
„E normal să am inima curată pe cât sunt de frumoasă”
Inima ei arsă prăjindu-se încă în Iad la foc infinit de pucioasă
Știu un MC, e monument de prostie,
Convins și el că scrie filozofie
Se dă deștept că e Ateu
Ma ia cu tâmpenii mereu, gen: Arată-mi-l tu pe Dumnezeu
Da dintre toți cel mai bine îl știu pe unu
Care seamănă cu mine și nu își alege drumu
Fă un cui bre că mă las de mâine
Da până una alta hai să ne mai dregem cu unu
Timp în care ceasul îngână, degeaba îl mai avertizezi
Nu vezi și tu cât de orb, surd și trecător e omu
Ca un zid vechi pe care insectele îl fărâmă și îl dărâmă
La urmă vine unu sarcastic cu tupeu fantastic..
„Vă mințiți spun eu, că l-ați negat zilnic pe dumnezeu
Idolatric sunt chipu meu, beți morți din vinu meu
În sufletele voastre mi-ați făcut altar
Ma-ți și pupat în cur că asta vă e firea
Ma știi sunt Satana cu râsu de barbar
Enorm și valid ca însăși omenirea
cum să credeți băi urâților mascați
Că-l păcăliți pe maestru cu așa o farsă proastă
Și cum să sperați că o să vă cumpărați
Un loc în Rai cu averea voastră fabuloasă
E răsplata vânătorului bătrân
Ce se ascunde în ceață până-nhață prada în piață
Prin marile tenebre am să vă duc în zbor
Acolo unde toată bucuria va îngheța
Prin marile tenebre, prin munți fără creastă îmi croiesc drum prin cenușa voastră
Gonesc spre un palat cât mine de mare și de grotesc
Făcut pe temelia păcatului omenesc
Și în el mi-am pus mândria, faima, istoria..
În acest timp. pe deal, un Înger sună gloria
Celor care refuză să piardă credința
Și cad în genunchi simțind din plin umilința
Doamne îți mulțumesc că mă lași să simt durere
căci calea e căința și văzând că viața mea e în mâinile tale
Simt cum prind putere în toată ființa
Împlinească-se voința
Trompeta umple dulce cu sunetele ei calde
Apusul acestui cules de vie sfântă
Și vocea ei urcă spre cer și încântă
Pe toți aceia căror lauda o cântă
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea vieții și a morții, oscilând între materialism și spiritualitate. Personajele se confruntă cu alegeri morale, iar piesa pune sub semnul întrebării valorile umane și credința.