Rechinii șmecheri, întind mai multe plase ca pescarii
Dau mai multe țepe ca Vlad Dracu, cocalarii
Tre’ să-și asigure venitu’
Indiferent de ce reguli știi tu
Ei ies în câștig c-un joker
Și la un joc de poker
Producători de coco
Ce te ard mai repede ca un aruncător de flăcări
Îți pârjolesc județul’
Te pârlesc ca pe porc dacă tu-ți arăți colții ca mistrețul
De la City Mall mergând tot spre sud începe Progresu
Nu știu de ce p**a mea i-au zis așa, pe aici mai rar vezi merturi
Da nu fa pe istețul, să scoți cântărețul’
La dilari că-ți atragi disprețul’
Caz în care omu-ți dă pliculețul’
Cu 0.3 de g după ce ridică și prețul’
Și dacă protestezi ești istorie ca letopisețul’
Nu-i plac politețuri
N-are deloc nici grețuri
Să-ți taie fața cu lama ca un tibetan
N-apreciază deloc finețuri, amice
Mai ales că aici e vorba exclusiv de bani
Nu-i loc de îndoială, că nu-i loc de-nvoială
Când ești la-nghesuială între ciocan și nicovală
Aștepți Royala, da iară ești ghinionist
De n-ai pereche decât aceeași zdreanță neloială.
E Berceni Progresu
Timpu’ trece,
da nu ia cu el deloc stresu’
E contextu’
Care-ți cere să-nveți cât mai repede să te doară-n p**a de restu’
Nu-i nimic pro, e Progresu
Ce mai contează bro ce ne cere vestu’?
Sau cum ne vede restu’
Când vezi tu
Ai mei tot n-au destul și-s sătui de resturi.
Când n-o arzi bine, îți găsești repede nași
Și cresc și șansele să umplii vre-un portbagaj
Deci, ce te faci când remarci
Că ai fost luat la ochi ca lentilele de contact de baștinași
Imposibil de evitat un contact cu acești malaci grași
Cu fețe de cazaci
Atrași de joc
Părtași la tot
Ce se combină-n acest sumbru cartier mărginaș
La gardă nu poți să mergi și băiețașii tăi sunt o gașcă de lași
Ne lași cu ei?
Lasă hașu și taci, scoate cashu’ și marș
Cu pași mari, că e cât se poate de naspa
Ei au cuțite, tu ai gâtul golaș
Ei au topoare pregătite
Tu, doar toporași.
Și degeaba vrei să te retragi
După ce-ai fost cârcotaș
În cel mai dubios loc din oraș.
Nu-i lua cu dulcegării,
Îi poți acri
Îți fac viața amară,
Și-astai tot ce nu ți-aș fi dorit
Prietene, să fii lovit
De cei cu care-am copilărit
Că-s puși pe killerit
Și nu te f**i cu unu, e toată familia
De zici că-i urgie cu tot lotu’ brazilian
Și după ce te alegi cu ocheanul spart e clar
Că fugi de mănânci pământul ca oceanu’ planetar.
E Berceni Progresu
Timpu’ trece,
da nu ia cu el deloc stresu’
E contextu’
Care-ți cere să-nveți cât mai repede să te doară-n p**a de restu’
Nu-i nimic pro, e Progresu
Ce mai contează bro ce ne cere vestu’?
Sau cum ne vede restu’
Când vezi tu
Ai mei tot n-au destul și-s sătui de resturi
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură și periculoasă din cartierul Berceni Progresu, unde supraviețuirea depinde de adaptarea rapidă la regulile nescrise ale străzii și de ignorarea valorilor morale. Banii și violența sunt omniprezente, iar loialitatea față de familie și cartier primează.