Ce-i cu acel cal?
Bălan și ager la minte,
Parcă născut din alte timpuri
Și o puritate fără cuvinte.
Parcă mi-a apărut în vise
Șoptindu-mi despre viața sa,
Cu un suflet unic și o voce caldă
Fără cuvinte tot îmi spunea.
M-am gândit mereu, dacă aș putea călări
O asemenea superbitate, dar dacă ar mai fi timp,
să îl văd măcar în noapte,
Și un gram de minte pentru vedere,
O fericire nedescrisă se ascunde
În tăcere.
Se ascundea adesea în chibut
după un galopat de zile lungi,
Dar într-o seară plină de tristețe
l-am zărit zăcând muribund. Un plânset m-a apucat
și amărăciune, fără întoarcere,
poate dacă l-aș mai fi tratat..
ar mai fi supraviețuit.. măcar un răsărit?
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul naratorului pentru moartea unui cal drag. El își amintește de frumusețea și înțelepciunea calului, simțind vinovăție că nu l-a îngrijit mai bine.