Cenzurah feat Scanteie Si Praetor – Suflet Greu

[Refren]:
Și-mi simt sufletul greu,
Chiar dacă râd mereu,
Și nu știu ce să mai fac,
Lumii ăsteia urâte să-i plac.
Omul prost n-o să știe
Niciodată că e ceea ce nu vrea să fie,
Sărac în materie cenușie.
Artistul însă știe că e un monah
Și arta o pustnicie.
De-o vreme sunt etern în sfera veșnicului gând,
Creând în ceea ce fac,
Văzând tot ce e rău în jurul meu,
Știind că punctul de dreptate și judecata
Îl reprezintă Dumnezeu.
Într-adevăr e greu,
Un ochi de-al meu râde dar altul plânge mereu
Și mă duce la pieire,
Din nefericire.
Întotdeauna am fost cuprins de nedumerire
Și sfaturile primite
Rămâneau doar în cuvinte
În timp ce faptele mergeau înainte.
Din întuneric, privesc la lumina acum,
Lumina în care aș vrea să mă scald
Dar nu pot nici de cum.
[Refren]
De ce oare, din ce ai din aia vrei mai mult?
Devii din ce în ce mai avar și de lume uiți,
Tre’ să lupți pentru a avea un trai mai bun în viață,
Să scapi de aceeași ceață care-ți apare în față,
Să nu mai ai motive să spui adio vieții
Și să accepți drumul sorții.
Și sărăcia a dus pe mulți de râpă,
Destinul nu i-a ocolit înainte
Și nu-i va ocoli nici după.
Cel ce era vesel odată, acum e trist,
Copilul pe care-l știai cuminte
Are acum comportament de punkist
Și e fără minte.
Și pentru că nu-și mai aduce nici măcar aminte
De vremurile când inteligența lui lăsa pe mulți fără cuvinte
Cenzurah nu vă minte.
Aceste cuvinte sunt sfinte
De aceea am o mare rugăminte:
Lasă vorbele, arată faptele,
Astfel vei liniști apele
Și îți vei face fericit aproapele.
[Refren]